DECADE OF METAL

Data: 26 iunie 2004
Ora Inceperii: 19:01
Locatie: Bucuresti, Casa Studentilor „Grigore Preoteasa”
Pret bilet: 120.000 lei
Numar de spectatori platitori: 299
Sonorizare: Academic Sound
Calitatea sunetului: n-a fost nasol, dar tot ar mai fi de comentat
Temperatura la sol: necunoscuta
Temperatura In interior: aproape de cea la care se topeste metalul


Inca un eveniment de proportii a fost notat in albumul de familie al underground-ului romanesc: Taine si Psycho Symphony au sarbatorit 10 ani de activitate, iar rolul de opening act le-a revenit bucurestenilor de la Avskild. Eforturile din partea organizatorilor au fost mari, dar a meritat. Nu din punct de vedere financiar, caci este un vis frumos sa poti macar sa iesi pe zero din vanzarea biletelor. A meritat din punctul de vedere al satisfactiei sufletesti. Inca o dovada ca daca vrei, poti sa faci sacrificii. Cu o zi Inainte de concert, cativa trupeti (stiu ei care), se plimbau pe la terasele bucurestene si Imparteau fluturasi. Cati alti muzicieni ar fi facut asta?

AVSKILD

Balul a fost deschis, la un minut dupa ora anuntata pe afis, de AVSKILD. Lights out, un intro atmosferic pe fundal, baie de lumini si riff-urile dure au declansat entuziasmul spectatorilor. Lumea zice ca Avskild ar fi noua senzatie death metal a underground-ului indigen. Probabilitatea ca acest lucru sa fie adevarat e mare. In afara de Avatar si Avskild, parca nu-mi aduc aminte sa fi ascultat vreo alta trupa death interesanta. In orice caz, ceea ce face Nicu Galie acum e mult mai bine decat ce zicea cu Web. Mie mi s-a parut ca Avskild suna spre death-ul american. Intr-o discutie ulterioara, Nicu zicea ca ar suna spre cel suedez, gen At The Gates. Pentru adeptii gamelor cromatice, discutia poate continua si avea diferite nuante. Pentru cei ce au fost in sala, nu cred ca asta a avut vreo importanta. In randul din fata a stat un death concis, violent, hotarat, dar lipsit de brutalitatea gratuita, care de obicei ascunde o slaba pregatire individuala. Avskild e o formatie care a Invatat bine lectia din Gotemburg sau din Tampa: play & go, hit’em like a kick in the face. Din pacate, toba mare nu prea s-a auzit, primordial fiind numai sunetul premierului. Situatia a fost remediata un pic In timpul solo-ului de tobe. Cele 40 de minute alocate pentru Avskild au fost depasite de bisul cerut cu insistenta de public. Avskild si-a meritat pe deplin aparitia din Preoteasa, cu tot cu aplauzele publicului. Iata si raspunsurile lui Nicu Galie la cateva Intrebari pe care i le-am pus, la o zi dupa concert:

Din ceea ce am vazut eu sambata seara, Avskild este o trupa energica, concisa si care nu pierde prea mult timp cu vrajeala.
Si nu neaparat ca sa ma laud, o trupa care a investit ceva si care munceste destul de mult. Vrem ca totul sa iasa bine, daca nu chiar perfect.

Intrucat n-am apucat sa vorbim niciodata despre noua ta trupa, spune-mi acum cateva amanunte despre componenta, Infiintare, proiecte de viitor, alea, alea, alte alea.
Marius e cel vinovat de Avskild, el a venit cu ideea, prin 2002, si a pornit trupa alaturi de un basist, pe nume Stefan. In perioada august - septembrie 2003, Fane si Tase, care au cantat Impreuna In proiectul Adrenaline, m-au adus la o repetitie si de atunci am ramas Impreuna. Din februarie, noul basist este Sep. In aprilie am facut un set de Inregistrari, iar dintre acestea am ales piesa Time In A Bag ca suport In materialele promo. Pe 13 aprilie am deschis, In Bucuresti, turneul austriecilor de la Possession, alaturi de prietenii nostri din Avatar, apoi pe 15 aprilie am cantat la Craiova. In scurt timp vom finaliza si restul materialului Inregistrat, care va aparea sub forma unui CD-demo si, tot cat de curand, va fi gata si un clip video. Deci Avskild arata cam asa: Marius Zota (chitara, ex-Kratos), Stefan Panea (chitara, ex-Irkalla, Adrenaline, Stephan), Robert ‘Sep’ Pieptan (bass, ex-Irkalla, Mater Hades, Insepultus), Mihai ‘Tase’ Tanasescu (baterie, ex-Kratos, Onderah, Adrenaline) si Nicu Galie (voce, ex-Web).

Cateva voci au catalogat Avskild drept noua senzatie death metal din Romania. De ce crezi ca s-a recurs la acest superlativ?
Ma bucur sa aud asta! A trecut ceva timp de cand In Romania nu s-a mai venit cu ceva nou.

Cum vezi tu, din punctul de vedere al muzicianului, prestatia voastra live?
Cred ca punctul forte al trupei este prestatia live. Cu totii ne simtim excelent cand suntem pe scena, dar din pacate a tinut numai 50 de minute…

Daca e sa judecam dupa reactia publicului, nu cred ca ai avea motive sa te plangi...
Sa ma plang? A fost un public beton! Conteaza foarte mult ca atunci cand esti pe scena publicul sa fie cu tine, ca la fotbal, pana la final.

Mai baiatule, la un moment dat, Andy te striga prin sala, sa urci pe scena... Pe unde umblai?
M-ai prins !?@%$&. Am fost invitat de baieti sa cant o piesa cu ei, dar Inainte sa Inceapa show-ul lor am fost chemat la serviciu, la Green Hours, pentru o urgenta si cu toate ca am zburat pe strazi, am ajuns la finalul piesei. Asa e cand vrei sa te Imparti In mai multe. Mi-a parut rau, dar… asta a fost. Noni, merci pentru interviu.
 

PSYCHO SYMPHONY

Primii sarbatoriti ai serii au fost cei de la Psycho Symphony, din Carei. O pasare din ce In ce mai rara, nu numai In Bucuresti, ci pe Intreg teritoriul patriei muma, Psycho Symphony a prestat servicii excelente. Mai greu a fost cu o parte din beneficiarii acestor servicii, care ne prea fiind obisnuiti cu game compuse, ruperi de ritm, piese foarte lungi si mai ales compozitii care le solicita cei cativa neuroni scapati ca prin minune de invazia alcoolului, au reactionat dupa puterea lor de Intelegere... Decat sa se complice, mai bine au iesit din sala. Astfel, circa un sfert din cei prezenti la concert s-au predat In fata unei muzici care, recunosc, este greoaie si pretentioasa, dar pe care, daca ai macar bunul simt sa o asculti, n-ai cum sa n-o apreciezi. Poate reactia lor a fost corecta si rationamentul meu e defect. Tehnica indiviuala a fiecarui instrumentist este de invidiat, iar trupa luata ca Intreg ofera minute bune de metal progresiv si psihedelic de cea mai buna calitate. Cum prea multe ocazii de a vorbi cu baietii de la Psycho Symphony nu sunt, am considerat oportune cateva Intrebari adresate lui Emil Gherasim:

Sambata seara s-a Intamplat un lucru aproape paradoxal: cu toate ca sunteti o raritate prin Bucuresti si o trupa respectabila, care implicit impune respect, aproximativ un sfert din spectatorii aflati In sala din Preoteasa, au iesit... Cum Iti explici acest lucru?
Sincer, eu n-am observat acest lucru, Insa daca asa s-a Intamplat, atunci probabil ca acea parte din public n-a fost interesata In mod deosebit de concertul nostru. Ceea ce nu cred ca ar fi o problema, din moment ce o mare parte a publicului a ramas sa ne vada.

E adevarat ca dupa doua piese au revenit la locurile lor si au Inceput sa aprecieze ceea ce, poate, ei nu cunosteau Indeajuns de bine. Si se pare ca muzica voastra e prea complicata pentru cei care vin la concerte doar ca sa se Imbete sau sa se Imbranceasca?
Daca Intr-adevar sunt astfel de indivizi In randul publicului, adica oameni care vin la un concert doar ca sa se Imbete, atunci probabil ca le este indiferent ce se intampla pe scena, Insa eu cred ca la acest concert majoritatea a venit pentru a vedea cu adevarat una sau toate trei trupele care au concertat.

La un concert de-al vostru preferati putini spectatori, dar maturi sau cateva sute care se afla acolo din Intamplare?
In cea mai mare parte preferam prima varianta, cea cu un public mai restrans, deschis pentru muzici de avangarda, In cazul nostru un rock/metal psihedelic. Din cand in cand Insa, nu strica sa ne vada si un public aflat acolo doar din Intamplare, pentru ca astfel o parte din prejudecatile fata de muzica noastra pot fi eliminate.

Crezi ca merita sa mai cantati in Romania?
Da, atata timp cat conditiile si Imprejurarile ne vor permite acest lucru. Chiar si pentru un singur om. De altfel, noi de la bun Inceput am pornit cu ideea ca, In primul rand, trebuie sa fim multumiti de muzica noastra, indiferent de reactia publicului. Aceasta idee tine In viata tot ceea ce Inseamna Psycho Symphony.

Lucrurile poate ca nu sunt chiar atat de negre pe cat le-am vazut eu, dar as vrea sa stiu si parerea ta, In special cea legata de prestatia live din Preoteasa.
Nu sunt deloc dezamagit. Pentru publicul bucurestean a fost, In mare parte, prima intalnire cu Psycho Symphony. Publicul a reactionat ca de obicei pe scenele autohtone. Sunt convins ca a existat un numar mai restrans de oameni din public care a reusit sa se conecteze pe aceeasi lungime de unda pe care ne-am aflat si, de fapt, asa este si normal. In cazul nostru, reactiile publicului pot fi de la o extremitate la cealalta, ceea ce mi se pare un lucru evident. Ar trebui sa cantam mai mult in Bucuresti pentru ca din mici sutimi sa se formeze un numar mai mare de public, care sa fie impresionat de muzica noastra. Eu sper ca in viitor vom concerta mai des In capitala, Insa asta deja nu depinde numai de noi.

In timpul recitalului Taine te-am vazut destul de extaziat. Cum ti se pare trupa?
Taine este cea mai buna trupa techno-death autohtona, iar acest recital a fost unul dintre cele mai bune sustinute de ei. Ne cunoastem de vreo zece ani, suntem in relatii foarte bune si sper ca in viitor sa mai putem concerta alaturi de ei.

Din partea mea, sincere felicitari pentru concertul de pe 26 iunie, la multi ani si Inca cel putin 10 ani de activitate.
Mersi! Asa sa fie!
 

TAINE

Vedetele incontestabile ale serii de 26 iunie au fost cei de la Taine. Daca cineva Inca nu a auzit de ei, Inseamna ca In ultimii 5-6 ani a locuit la Mogadischo si atunci nu poate fi acuzat. Un spectacol adevarat, cu proiectii psihedelice, imagini din concerte mai vechi, fragmente din videoclip, invitati, pe scurt un spectacol gandit si nu o Insiruire de piese, alese la Intamplare. Ca sa va spun ca Taine canta bine, ar fi un non sens. E un lucru binecunoscut si mai bine trec direct la interviul cu Andy:

Spectacolul vostru s-a desfasurat conform celor promise. Cu o suplimentare de, hai sa zicem, 5.000 de euroi, ce ar fi iesit?
Pai, sa-ti spun sincer, m-a cam terminat financiar concertul asta... Adica au fost 299 de bilete vandute. Eu facusem 700! La cheltuielile pe care le-am avut, cam la 300 vandute eram cu balanta financiara pe zero. Am bagat 10 milioane numai In promo, afise si promo audio-video. Tot spectacolul m-a costat 70 de milioane... E ceva, nu? Daca aveam banii astia cash, In mana, ma insuram (cu Gina Pistol). Lasand gluma la o parte, nu prea mai stiu ce sa ma fac cu rockerii astia. E prea cald, e sambata, e luni, e vara, e sesiune, nu e sesiune, e Soulfly, e Vader, e prea scump biletul... In fine, eu sunt convins ca cei care au fost prezenti n-au regretat ca au dat 120.000 de lei pe bilet. Si mai sunt convins ca ei sunt adevaratii fani ai genului metal si, de ce sa nu spun, fani Taine, 100%! Pe aceasta cale vreau sa le multumesc din suflet, sincer. Cu 5.000 de euro stiam eu ce sa fac. Ii bagam In buzunar ca sa acopar toate cheltuielile cu grupul Taine, de la infiintare si pana azi. Si tot cred ca mai trebuiau ceva euroi.

Din punct de vedere financiar, nu cred ca are rost sa te Intreb care e rezultatul meciului, dar macar sufleteste esti multumit de felul `n care a iesit Intreg evenimentul?
Aici iti spun din toata inima: a fost foarte bine organizat si tot ce s-a intamplat acolo a fost super. Asta poate fi confirmat de catre toti cei care au fost sambata, 26 iunie, la Preoteasa. Eu zic ca faza cu proiectiile video a fost ceva inedit, nu? Cred ca a iesit bine.

Cum ti s-a parut sonorizarea si care trupa zici tu ca a sunat cel mai bine?
Am auzit primele piese de la Avskild si sunetul mi s-a parut bunicel, spre bun. La Psycho Symphony a fost chiar un sunet curat si, crede-ma, e foarte greu ca ei sa aiba un sunet asa bun. E o trupa foarte grea. La noi nu stiu sa-ti spun, eram pe scena, dar dupa concert prietenii mi-au spus o singura varianta: sunet foarte bun. Cu siguranta ca se putea si mai bine. Au fost niste efecte din computer pe care nu prea le-am auzit...

Solo-urile de chitara si tobe au constituit, zic eu, doua elemente care au colorat placut recitalul vostru si momentele in care s-au desfasurat au fost bine alese. Dupa ce-mi zici cateva chestii legate de asta, as vrea sa mai intreb ceva: e limpede ca ‘Nepo-tul’ este un tobosar de prima clasa, dar de ce a preferat el un solo oarecum progresiv, foarte tehnic si bine gandit, In locul unor “artificii” care erau mult mai spectaculoase pentru public? Ma gandesc ca astfel de executii tehnice stau mult mai bine pe CD, decat intr-un concert, unde poti obtine efect maxim cu ajutorul catorva tehnici simple, care incita publicul.
Prin playlist-ul ales, am Incercat sa Imbinam instrumentalul cu metalul 100%, cu ‘sunetele’, cu solo de chitara, cu solo de tobe, cu proiectii, cu invitati, cu cover-uri. Ceva cat mai complet din punct de vedere artistic... Mai trebuia Gina Pistol sa iasa din tortul aniversar si era chiar misto! Ramaneau toti masca! Adi ‘Nepo’ e consecvent unui stil, se pare impus de mine, vrand-nevrand. Ceva ce nu mai face nimeni! Un solo normal era usor de facut. El a vrut ceva special si daca il lasam dupa ce voia el, era si mai si! Asta se doreste: ceva care sa fie altceva, sa fie altfel, Intelegi?

Capitolul invitati: Razvan Crivaci, Popa de la Trooper, Gabor de la Psycho Symphony, Nicu Galie, care nu se afla In zona de acoperire si n-a mai urcat cu voi pe scena, plus tipul cu groove machine, caruia-i cer scuze pentru ca nu i-am retinut numele...
Proiectul tipului cu jucariile si sunetele ciudate se numeste Yvat si e la 3-lea CD scos In Anglia. E destul de tare si am cam riscat chemandu-l, stiind opinia rockerilor despre ‘faze’ d-astea, dar cred ca a fost destul de ciudat pentru ce se Intampla acolo. Crivaci, un prieten adevarat, a venit special pentru noi de la Cluj si nu repetasem deloc If I Could Fly, cover-ul Helloween. Cred ca nu s-a prins nimeni... Popa e un meserias. L-am sunat, i-am zis ce sa ‘scoata’, l-am chemat o data la sala, am repetat de doua ori si gata. A iesit superbine In concert. Culmea e ca ma simt foarte bine In calitate de vocal, doar vocal, fara chitara. Bag mai suparat. Domnul Nicu si-a luat papara, adica l-am mascarit bine. A trebuit sa fuga de urgenta la club. Asta e, poate alta data. Am bagat eu cu vocea partea pe care trebuia sa o faca el.

Chiar nu stiati versurile de la If I Could Fly sau a fost o vrajeala de show biz?
Nu, stiam versurile, cum sa nu stim, am zis doar ca nu repetasem piesa Impreuna. Nici nu aveam cum, din moment ce Gabor si cu Crivaci au venit de-abia sambata la pranz In Bucuresti. Ne-am bazat pe faptul ca o sa fie galagie In sala si ca suntem cat de cat niste profesionisti.

In timp ce cantati, l-am vazut pe Emil Gherasim, care se comporta ca un fan Taine Inrait. De ce crezi ca apreciaza el atat de mult muzica voastra?
Asta cred ca e o chestie reciproca. Si eu sunt fan Psycho. Cu siguranta ca ceea ce ne uneste foarte mult e stilul de muzica. Si ei si noi am ramas consecventi genului. Asta spune tot.

Sa nu-mi zici ca n-ai observat ca la Inceputul concertului Psycho Symphony destul de multa lume a iesit din sala. De ce crezi ca s-a Intamplat asta?
Muzica lor e foarte complicata, greu digerabila... Sincer, publicului din Romania Ii mai trebuie Inca 10 ani ca sa se prinda de ceea ce se Intampla acolo. Spre exemplu, cei din Ungaria apreciaza foarte mult stilul lor si faptul ca au fost chemati sa cante la Pepsi Sziget spune multe. Ai nostri Inca mai trebuie educati In sensul asta. Adica trebuie fortati sa asculte. Inchise usile din sala si bagat Psycho pe gat, cum se spune. Hai, ca acum Imi iau Injuraturi sigur.

Spune-mi o parere, din punctul de vedere al muzicianului, despre fiecare trupa care a cantat pe 26 iunie.
Parerea mea e ca ceea ce s-a Intamplat pe 26 a fost un concert ca ‘afara’. Am fost anul trecut la un concert Testament, In Praga, In aceleasi conditii de club, adica 400-500 de oameni. Garantat ca nu suntem departe. Poate acolo sunetul era un pic mai tare, atat. Avskild, Psycho si noi am facut fiecare show-uri de neuitat. Eu asa zic.

A, ia zi, ma, cum era aia cu „Sa-i futem in gura pe manelisti”?
Atunci, pe moment aveam o ura in mine... Stiam ca nu trecusem de 300 de bilete vandute si m-am razbunat pe manelisti. Acum imi pare rau, saracii nu au nici o vina. (In afara de aia ca exista, evident, n-au nici o alta vina. n.a). Vina e a noastra, ca nu suntem uniti, ca nu consumam, ca vrem mp3-uri, CD-uri piratate, ca e cald, ca e sesiune, ca nu e sesiune si plec la mare, ca e Soulfly, ca e 120.000 biletul si ca poate dau 50.000 la paza, ca poate intru, ca de ce nu canta si Avatar, ca de ce nu sunt invitati si Negura Bunget, ca nu am apa calda, ca mai mi-ar trebui 2000 lei sa-mi iau o bere, poate prind curaj si asa mai departe... STAY METAL!

Noni Hutterer
Foto: Noni Hutterer

.